Messor barbarus: Tot ce trebuie să știți
Bine ați venit în lumea fascinantă a furnicilor! Astăzi, analizăm una dintre cele mai intrigante specii din emisfera nordică: furnicile culegătoare Messor barbarus, foarte bine organizate.
Cum arată Messor barbarus?
Aceste furnici, cu dimensiuni cuprinse între 3 și 14 mm, sunt ușor de recunoscut datorită toraxului și abdomenului de culoare neagră, iar culoarea capului variază de la roșu închis la roșu deschis. Capul roșu distinctiv ajută la diferențierea lor de alte furnici Messor. Acoperite cu păr deschis, în special pe abdomen, aceste furnici sunt o priveliște de admirat.
De unde provine Messor barbarus?
Messor barbarus este o specie mediteraneană întâlnită în Franța, Spania și Africa de Nord. Se dezvoltă în peisaje stâncoase și nisipoase, câmpuri uscate, pajiști și livezi, preferând pantele blânde cu vegetație rară, la adăpost de vânturile reci.
Aceste furnici hibernează din noiembrie până în aprilie, stocând semințe în camere subterane pentru a supraviețui iernii. Preferința lor pentru solurile uscate și stâncoase este legată de sistemul lor agricol unic. Dar înainte de a explora tehnicile lor agricole, să înțelegem de ce furnicile Messor barbarus prezintă forme și dimensiuni atât de diverse.
Polimorfism
Majestatea Sa, regina
În lumea agitată a unei colonii de furnici, Majestatea Sa Regina iese în evidență ca cel mai vizibil și vital membru. Cu dimensiunea sa impresionantă de până la 14 mm, ea este cea mai mare furnică din colonie. Gasterul, partea din spate a corpului, este cea mai mare, iar mușchii de zbor, localizați în torace, sunt incredibil de puternici. Această forță este esențială pentru zborul ei nupțial inițial, când se împerechează cu masculi care, din păcate, mor la scurt timp după aceea. Astfel, ea devine văduvă la începutul domniei sale.
Durata de viață a reginei este remarcabilă, putând trăi până la 20 de ani sau mai mult. În timpul vieții sale, depune milioane de ouă, asigurând creșterea și supraviețuirea coloniei. Deoarece Messor barbarus este o specie monogamă, există o singură regină pe cuib, ceea ce face ca rolul ei să fie și mai important.
Lucrători minori
Dar regina nu este singură în îndatoririle sale. Lucrătoarele minore, cele mai mici furnici din colonie, sunt întotdeauna acolo pentru a o ajuta. Aceste lucrătoare sârguincioase, cu dimensiuni cuprinse între 3 și 8 mm, sunt responsabile de îngrijirea puietului. Priviți cum mișcă și culcă ouăle și larvele cu atâta grijă și precizie. Mărimea lor mică le permite să navigheze eficient prin tunelurile complicate ale cuibului.
Lucrători media
Urmează lucrătoarele medii, care au dimensiuni intermediare, între 8 și 12 mm. Aceste furnici lucrează în principal în afara cuibului, căutând hrană și aducând-o înapoi pentru a susține colonia. Mărimea și forța lor le fac potrivite pentru aceste sarcini, făcând legătura între micile minore și marile majore.
Lucrători importanți
În cele din urmă, ajungem la muncitoarele principale, soldații coloniei. Aceste furnici formidabile pot aproape să egaleze regina ca mărime, cu capul lor mare și mandibulele puternice. Majorele sunt apărătoarele cuibului, gata să atace orice amenințare care le iese în cale. În absența pericolului, ele patrulează zona și ajută alte furnici să spargă cele mai mari semințe, demonstrându-și puterea și versatilitatea.
O colonie dinamică și adaptivă
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale Messor barbarus este capacitatea oricărei furnici de a-și schimba sarcinile în funcție de nevoile coloniei. Această adaptabilitate este declanșată de o eliberare masivă de feromoni, care le indică furnicilor să își schimbe prioritățile. Fie că are grijă de puiet, caută hrană sau apără cuibul, fiecare furnică joacă un rol crucial în supraviețuirea și succesul coloniei.
În lumea complexă și dinamică a lui Messor barbarus, fiecare furnică, de la regină la cele mai mici, medii și mari, contribuie la prosperitatea ecosistemului coloniei. Cooperarea și adaptabilitatea lor sunt esențiale.
Ciclul de viață al lui Messor barbarus: De la ouă la furnici adulte!
Etapa 1: Oul
Călătoria unei furnici Messor barbarus începe ca un ou minuscul. Aceste ouă sunt delicate și au nevoie de condițiile potrivite pentru a se dezvolta corespunzător. Este nevoie de aproximativ 10 până la 14 zile pentru ca un ou să se transforme în următoarea etapă: larva.
Etapa 2: Larva
Odată ce oul eclozează, acesta devine larvă. Această etapă durează între 10 și 20 de zile. Spre deosebire de alte specii de furnici, larvele Messor barbarus nu țes coconi. În schimb, se dezvoltă în ceea ce se numește "pupa goală".
Etapa 3: Pupa
Stadiul de pupă este cel în care are loc cea mai dramatică transformare. Pe parcursul a 10 până la 25 de zile, pupa ia treptat forma unei furnici adulte. Este posibil chiar să vedeți pupa mișcându-și antenele pe măsură ce se apropie de sfârșitul acestui stadiu.
Etapa 4: Adultul
În cele din urmă, furnica apare ca un adult complet dezvoltat. În primele zile, exoscheletul furnicii este încă moale și transparent, dar se va întări și se va întuneca pe măsură ce se maturizează. Întregul proces, de la ou la adult, durează aproximativ 30 până la 50 de zile. Această durată poate varia în funcție de factori precum temperatura, umiditatea și disponibilitatea hranei și a proteinelor. Este important să rețineți că aceste cifre sunt medii teoretice, iar furnicile individuale se pot dezvolta în ritmuri ușor diferite.
Colectarea semințelor
Din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea, oamenii de știință au crezut că furnicile Messor erau dăunătoare naturii, împiedicând dispersarea semințelor. Cu toate acestea, cercetările moderne au arătat exact contrariul. Furnicile Messor, în special în mediile deșertice, joacă un rol crucial în diseminarea semințelor, un fenomen cunoscut sub numele de Myrmecochory. Studiile au arătat că biomasa plantelor poate crește de două ori mai repede în prezența acestor furnici harnice. În plus, cercetările sugerează că Messor barbarus are un impact direct asupra distribuției culturilor cerealiere, ceea ce le face aliați valoroși în practicile agricole durabile.
Spre deosebire de alte specii din genul Messor care preferă căutarea solitară a hranei, furnicile Messor barbarus lucrează în echipă. Ele creează trasee extinse de feromoni cu o lungime de până la 30 de metri (100 de picioare), curățând calea de orice vegetație sau viață animală. Aceste furnici stabilesc adesea depozite de semințe de-a lungul drumului, unde semințele sunt stocate temporar înainte de a fi transportate la cuib de alte furnici. Această muncă în echipă este esențială, în special în timpul lunilor fierbinți de vară, când temperaturile din regiuni precum Spania și Africa de Nord pot depăși 30°C (86°F). Capacitatea furnicilor de a-și adapta modelele de hrănire, inclusiv trecerea la activitatea nocturnă atunci când temperaturile depășesc 33°C (90°F), asigură continuarea muncii bune.
Cum selectează o furnică Messor barbarus o sămânță?
În primul rând, o furnică Messor barbarus selectează întotdeauna o sămânță care va încăpea în cuib. Cu cât cuibul este mai mare, cu atât mai mari sunt semințele pe care le colectează. Un studiu efectuat în sudul Franței sugerează că aceste furnici adună semințe de la 0,2 mg la 60 mg, alegându-le din plantele lor preferate. În ciuda preferințelor lor, ele colectează totuși semințe din 50% din flora din jurul cuibului. În timp ce furnicile Messor barbarus adulte nu au nevoie de proteine, regina și larvele au nevoie. Pentru anumite specii, proteinele sunt esențiale, dar ele reprezintă doar 1% din hrana colectată de furnicile Messor barbarus. Cu toate acestea, ele pot fi vânători feroce atunci când este necesar, după cum o demonstrează capturarea rapidă a prăzii nevinovate, cum ar fi viermii lenți sau insectele rănite.
Atunci când o sămânță sau rămășițele acesteia nu mai sunt utile, furnicile medii sau minore le transportă în zona de depozitare a deșeurilor. Această zonă servește și ca loc de odihnă finală pentru furnicile decedate
În interiorul cuibului
Un cuib matur de Messor barbarus numără aproximativ 90 000 de indivizi. Cea mai mare parte a coloniei lucrează în aer liber, dar ceea ce fac în interior nu este mai puțin interesant.
Ele extind rețeaua de tuneluri și camere indispensabile supraviețuirii coloniei. Unele dintre aceste camere sunt dedicate puietului, altele sunt transformate în hambare de semințe. În ambele cazuri, controlul temperaturii și al ratei de umiditate este esențial.
Aceste furnici depozitează și verifică semințele în cameră, având grijă ca semințele să nu înceapă să fermenteze.
După cum știți deja, furnicile nu au dinți în gură. Ele au ceea ce noi numim în mod obișnuit "părți ale gurii". Când vine vorba de mâncat, ele sunt asemănătoare muștelor, transformându-și mâncarea într-o pastă mai ușor de înghițit.
Deci, care a fost soluția găsită de doamnele noastre barbare inteligente?
Pâinea furnicii!
Este important de reținut că, deși furnicile nu au dinți, ele sunt dotate cu mandibule puternice. Aceste mandibule funcționează ca un clește robust, permițând furnicilor să macine semințele și să le amestece cu saliva lor.
Amilaza prezentă în glandele lor bucale facilitează dizolvarea semințelor, transformând lanțurile de amidon în glucoză. Acest proces are ca rezultat o substanță care este mai ușor de tăiat, relocalizat și împărțit între furnici. Atunci când o furnică are nevoie de hrană, pur și simplu suge această "pâine" pentru a extrage sucul nutritiv.
În plus, există un interes considerabil pentru a afla dacă furnicile Messor barbarus participă la trofallaxis, procesul de partajare a hranei de la o gură la alta. Observațiile efectuate pe o perioadă de mai mult de trei ore nu au relevat niciun caz de trofallaxis în rândul acestor furnici. Cu toate acestea, este teoretic posibil, în special atunci când semințele sunt rare, furnicile putând recurge la lichide pe bază de zahăr. În astfel de cazuri, trofalaxia ar putea deveni necesară.
În special, furnicile Messor barbarus prezintă o frecvență ridicată de toaletare reciprocă. Acest comportament subliniază natura colectivă a existenței lor, care se extinde chiar și la practicile lor de igienă.
Deci...
Furnicile Messor barbarus au ales o cale evolutivă diferită față de alte furnici. În timp ce furnicile tăietoare de frunze cultivă ciuperci și Formica rufa construiește domuri din crenguțe, Messor barbarus sunt furnici culegătoare. Studiile în curs sugerează că cuiburile Messor ar putea fi rezervoare semnificative ale diversității mirmecofile, găzduind unii dintre cei mai distinctivi simbionți.
Această comunitate diversă de simbionți înseamnă că Messor barbarus contribuie nu numai la dezvoltarea florei prin dispersarea semințelor, ci și la susținerea faunei prin furnizarea unui habitat pentru aceste insecte. Această rețea complexă de interacțiuni subliniază importanța ecologică a Messor barbarus în menținerea biodiversității și a stabilității ecosistemelor.