Bine ați revenit în lumea furnicilor. În drumețiile noastre recente, am întâlnit o specie frumoasă și uneori controversată, destul de comună în Europa: Myrmica rubra, cunoscută sub numele de furnicile de foc europene sau furnicile roșii comune. În această notă, haideți să facem o scurtă trecere în revistă!

Identificarea furnicilor de foc europene, cunoscute sub denumirea științifică de Myrmica rubra, poate fi destul de dificilă, deoarece acestea sunt mici și își fac cuibul sub frunze și pietre. Aceste furnici au de obicei o dimensiune de 4-5 mm și prezintă o colorație galbenă și maro care le conferă un aspect roșiatic distinctiv, care se reflectă în denumirea lor latină "Rubra", care înseamnă "roșu".

Atunci când sunt observate în lumina directă a soarelui, aceste furnici par aurii și oarecum translucide, în timp ce, la umbră, capătă o nuanță mai închisă, asemănătoare bronzului. Corpul lor prezintă caneluri de la cap la torace, ceea ce le conferă un aspect unic, aproape tribal.

O inspecție mai atentă a capului dezvăluie o formă triunghiulară împodobită cu fire de păr aurii și cu un cioc lung și subțire, care este primul segment al antenei lor. Pețiolul, sau talia, este împărțit în două părți, ultimul nod părând să fuzioneze cu abdomenul. Abdomenul în sine este acoperit de fire de păr fine și deschise, care se întind de fapt pe întregul corp. În plus, picioarele sunt mai deschise la culoare în comparație cu restul corpului.

Este important de reținut că aceste furnici sunt dotate cu un înțepător, ceea ce le face capabile să se apere eficient. Așadar, deși sunt mici și interesante de observat, este înțelept să le manevrați cu grijă.

Furnicile de foc europene, sau Myrmica rubra, sunt originare din Europa și prosperă în climatele temperate. De-a lungul timpului, acestea s-au răspândit în America de Nord și Japonia, adesea prin intermediul rutelor comerciale umane.

De obicei, aceste furnici preferă pajiștile umede și grădinile din Europa de Vest. Deși pot fi găsite în păduri, acest lucru este mai frecvent în regiunile din Rusia și Europa de Est. Favorizează cuibăritul în solul umed de lângă râuri sau mlaștini și nu au nevoie de temperaturi ridicate pentru a-și încheia ciclul de viață. Această adaptabilitate le permite să supraviețuiască în simple găuri de pământ și chiar să reziste la inundații de scurtă durată.

Aceste caracteristici fac din Myrmica rubra o potențială specie invazivă, deoarece poate suporta diverse condiții și poate stabili rapid noi colonii. Fiind euritopice, ele pot trăi într-o gamă largă de condiții de mediu, ceea ce le sporește capacitatea de răspândire și dezvoltare.

Găsirea cuibului de Myrmica rubra, sau furnicile de foc europene, poate fi într-adevăr o adevărată provocare!

Aceste furnici sunt foarte mobile și se pot reloca rapid dacă este necesar, demonstrându-și abilitățile impresionante de supraviețuire. Sunt atât poligine, cât și polidome, ceea ce înseamnă că fiecare colonie poate adăposti mai multe, în acest caz până la câteva zeci de regine, iar cuibul poate fi răspândit în mai multe locuri.

În sol nisipos, cuiburile lor nu depășesc de obicei 1 metru adâncime. În solul normal, de obicei sapă la aproximativ 20 cm sub pământ, adesea sub mușchi, pietre sau frunze, creând o rețea de camere mici. Deși ciclul lor de viață este încă în curs de studiu, știm că au în mod evident ouă, larve și, de asemenea, pupe goale. Interesant este că larvele pot mesteca, spre deosebire de furnicile adulte, ceea ce le ajută să crească rapid prin consumul de proteine. Pentru a-și hrăni larvele, furnicile Myrmica rubra vânează și curăță insectele moarte. 

Unele cuiburi au fost observate lângă cele ale altor specii, cum ar fi Formica rufa. Deși coabitarea pare posibilă, ambele specii sunt cultivatoare de afide și pot concura ocazional pentru controlul "vitelor" de afide. Furnicile Myrmica rubra colectează mierea de albine de la afide și o împart cu surorile lor printr-un proces numit trofalaxie.

Am descoperit un cuib la jumătatea lunii august și, după cum puteți vedea, furnicile alate (atât masculi, cât și femele) se pregătesc pentru zborurile lor nupțiale, care au loc între august și septembrie în Europa, în funcție de vreme. Aceste furnici vor hiberna din octombrie până în martie la temperaturi cuprinse între 5 și 8 grade Celsius (41-46 °F)

În natură, atunci când o furnică Myrmica rubra moare, surorile ei îi transportă corpul la aproximativ 3 metri distanță de colonie și îl lasă acolo. Spre deosebire de alte specii, ele nu creează cimitire sau depozite organizate de deșeuri.

Furnicile de foc europene, în ciuda reputației lor de a înțepa și de a cuibări în grădinile oamenilor, joacă un rol crucial în ecosistem. Ele sunt vitale pentru descompunerea materiei organice și regenerarea solurilor. Așadar, data viitoare când întâlniți aceste furnici, încercați să le lăsați neperturbate. Și nu uitați, oricât de tentant ar fi, evitați să vă puneți picioarele sau degetele prea aproape de ele!