Cum se identifică o rufa din formica?

Talia lor, cunoscută sub numele de pețiol, are o singură secțiune. Cu toate acestea, principala caracteristică distinctivă constă în micile fire de păr de pe corpul lor. Acestea sunt cea mai eficientă modalitate de a distinge rufa de polyctena, deoarece polyctena este aproape fără păr.

Hibridizarea frecventă a celor două specii complică și mai mult munca de identificare. Formica rufa este frecvent întâlnită în pădurile din Europa, din Spania până în Rusia.

Viața sub cupola Formica rufa

Cuiburile lui Rufa variază în mărime, de la movile mici la dealuri mari.

Formica rufa își construiește cuiburile folosind crengi de molid și pin, încorporând uneori iarbă și fân. Cuiburile lor sunt construite de obicei pe butuci de copaci, cu tuneluri și camere săpate printre rădăcini. Butucul de copac și rădăcinile acestuia formează scheletul furnicarului, în timp ce stratul de rămurele îi servește drept piele, iar tunelurile îi servesc drept organe.

Un cuib matur poate găzdui peste 100.000 de furnici, care trăiesc într-un sistem complex de tuneluri și camere. Cupola este cea mai importantă parte, dar și cea mai expusă la potențiale amenințări.

Ce materiale sunt folosite pentru a construi cuibul Formicăi Rufa?

Domul ajută la reglarea temperaturii atât vara, cât și iarna. Ouăle, larvele și pupele sunt mutate de la o cameră la alta în funcție de temperatura necesară. Prin urmare, larvele pot fi sub pământ sau aproape de suprafața domului.

În timpul verii, temperatura din interiorul cuibului se menține între 25-30°C. Coridoarele de ventilație ajută la disiparea căldurii în exces. Unele dintre aceste coridoare servesc drept căi, în timp ce altele funcționează ca adevărate conducte de ventilație. Iarna, furnicile hibernează, iar regina nu mai depune ouă. Supraviețuirea companiei depinde de rezistența domului la ploaie, zăpadă și îngheț.

Specii de mirmecofili: coabitanți ai cuibului

În plus, peste 70 de specii, inclusiv mulți gândaci și chiar albine, trăiesc liniștite în apropierea cuibului. De exemplu, cărăbușul Rove, care se hrănește cu insecte mici, își găsește adesea refugiul în apropierea cuibului.

În mod similar, gândacul cu părul auriu, cunoscut pentru aspectul său izbitor, poate fi văzut frecvent căutând hrană în apropiere. Albinele, cum ar fi albina mason solitară, își fac, de asemenea, casă în apropierea cuibului, beneficiind de protecția și resursele disponibile în zonă. Aceste specii diverse coexistă armonios, creând un ecosistem vibrant și dinamic în jurul cuibului.

Specia de furnici Formicoxenus nitidulus este destul de unică! Acestea trăiesc în cuiburile altor 11 specii de furnici, inclusiv Formica rufa. Deși au o coloratură similară cu Formica rufa, deoarece ambele sunt furnici de lemn, ele sunt mai mici și au capul complet roșu. Ele își stabilesc discret cuiburile printre furnicarele de Rufa. Surprinzător, furnicile Formica rufa le permit să coexiste pașnic!

Federație și războaie

Formica rufa, cunoscută sub numele de furnica roșie de lemn, este renumită pentru structurile și comportamentele sale sociale complexe. Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale societății lor este capacitatea lor de a forma federații mari, care sunt în esență alianțe de colonii multiple. Aceste federații pot acoperi zone întinse și sunt formate din numeroase cuiburi care cooperează pentru beneficii reciproce, cum ar fi împărțirea resurselor și apărarea teritoriului.

Cu toate acestea, acest comportament cooperant nu se extinde la toate coloniile de furnici. Formica rufa este cunoscută și pentru faptul că se angajează în războaie feroce cu alte colonii de furnici, inclusiv cu cele din propria specie. Aceste conflicte apar adesea atunci când coloniile concurează pentru aceeași nișă ecologică, cum ar fi sursele de hrană, locurile de cuibărit sau teritoriul. Luptele pot fi intense și implică un număr mare de furnici, fiecare parte folosind diverse strategii pentru a o depăși și a o domina pe cealaltă.

Fiecare colonie are o semnătură chimică unică, iar furnicile o folosesc pentru a-și recunoaște colegele de cuib și pentru a identifica intrușii. Atunci când furnicile din colonii diferite se întâlnesc între ele, recunoașterea acestor diferențe chimice declanșează adesea un comportament agresiv, ducând la conflicte.

Aceste războaie nu sunt simple încăierări aleatorii, ci fac parte dintr-o strategie mai amplă de a domina și controla resurse valoroase. Răsplata războiului nu este atât de vizibilă, deoarece mii de furnici au murit. Rezolvarea conflictului duce la accesul coloniei victorioase la mai mult teritoriu, resurse și creștere.

De asemenea, ele caută insecte moarte sau le vânează pe cele vii, adunând anual între 100 de grame și 30 de kg de carne de insectă, în funcție de mărimea coloniei.

Formica rufa se implică, de asemenea, în mutualism cu afidele, hrănindu-se cu mierea lor și protejându-le de prădători precum gărgărițele. Totuși, această relație are limitele sale, deoarece furnicile aduc uneori afide în cuib pentru a hrăni larvele. Un cuib mare poate colecta până la 500 kg de miere de albine pe an!

Amenințări la adresa domului

Amenințări la adresa persoanelor

Ca individ, Formica rufa se confruntă cu numeroase amenințări în habitatul său natural. Printre acestea, acarienii reprezintă o provocare semnificativă, infestându-le adesea cuiburile și provocând probleme de sănătate furnicilor. În plus, prădători precum păianjenii și mantisele atacă frecvent aceste furnici, profitând de dimensiunea lor mică și de vulnerabilitatea lor. Aceste amenințări necesită o vigilență constantă și strategii adaptive.

Amenințări colective

Alte specii de furnici concurează, de asemenea, cu Formica rufa pentru resurse, complicând și mai mult supraviețuirea acestora. 

Mistreții și păsările sunt prădători naturali. Acestea distrug o parte din furnicar pentru a mânca larvele, care sunt bogate în proteine. Dacă după vizita lor urmează o ploaie, furnicarul poate suferi inundații majore care ar putea pune capăt coloniei.

Uneori, păsările provoacă F. rufa. Ele exceptează furnicile pentru a le ataca cu acidul lor formic. În acest fel, ele își expun înaintașii la o baie antiparazitară naturală.

În prezent, activitățile umane sunt principala amenințare la adresa F. rufa. Aceasta se poate datora extinderii terenurilor agricole, utilizării pesticidelor sau eliminării pădurilor.

Populația de rufe scade. Câteva țări europene le-au inclus deja pe lista roșie a speciilor pe cale de dispariție:

Formica rufa este una dintre cele mai emblematice specii de furnici, furnicarul său impresionant, asemănător unui dom, fiind vizibil în păduri. În ciuda importanței lor în ecosisteme, rolul lor este adesea trecut cu vederea. Ele aerisesc solul, răspândesc semințe și polen, servesc drept pradă pentru păsări și alte insecte și ajută la controlul dăunătorilor. Data viitoare când vedeți unul dintre domurile lor, acordați-le un moment de reculegere pentru a aprecia semnificația lor ecologică și împărtășiți aceste cunoștințe cu alții!