istoria furnicilor
Cum asteroidul care a ucis dinozaurii a ajutat furnicile să cucerească lumea
sept.
Cum asteroidul care a ucis dinozaurii a ajutat furnicile să cucerească lumea
De la cenușă la imperiu: cum au preluat furnicile conducerea după asteroid
Acum 66 de milioane de ani, un asteroid de mărimea unui munte a lovit Pământul cu o forță apocaliptică. Acesta a sculptat craterul Chicxulub în ceea ce este acum Mexic, a învăluit planeta în foc și praf și a pus capăt brusc erei dinozaurilor.
Devastarea a fost aproape totală: pădurile au ars, cerul s-a întunecat, lanțurile alimentare s-au prăbușit. Trei din fiecare patru specii de pe Pământ au dispărut. Și totuși, din această catastrofă planetară, unele dintre cele mai mici creaturi de pe Pământ nu numai că au rezistat, dar au prosperat. Furnicile, pe atunci o prezență minoră în lumea insectelor, au profitat de oportunitatea creată de extincție și și-au început lunga ascensiune către dominația ecologică.
Dacă doriți să ne sprijiniți, puteți comanda un poster; urmați linkul către postere furnici și obțineți 10% reducere cu codul promoțional antblog10.
Furnicile înainte de impact: Rare și nesemnificative
Dosarul fosilelor spune o poveste umilitoare. Furnicile evoluaseră deja la mijlocul Cretacicului, acum aproximativ 100 de milioane de ani. Dar erau note de subsol ecologice: fosilele delicate de chihlimbar din acea perioadă, precum Sphecomyrma, sugerează că erau rare și specializate. Mai puțin de una din o sută de fosile de insecte din această epocă sunt furnici.
Comparați această situație cu cea de astăzi, când furnicile sunt printre cele mai abundente animale de pe uscat. Conform unor estimări, furnicile reprezintă peste 15% din întreaga biomasă animală terestră - o cifră aproape inimaginabilă pentru creaturi atât de mici. În mod clar, ceva dramatic s-a întâmplat în trecutul îndepărtat pentru a propulsa furnicile de la obscuritate la omniprezență.
De ce au supraviețuit furnicile când dinozaurii nu au făcut-o
Impactul Chicxulub a fost catastrofal în toate modurile posibile. Undele de șoc au declanșat incendii globale. Praful și aerosolii au blocat Soarele timp de luni de zile, cufundând Pământul într-o "iarnă a impactului". Plantele s-au ofilit, erbivorele au murit de foame, iar marile carnivore le-au urmat.
Și totuși, furnicile au persistat. De ce? Evoluția le-a dotat deja cu trăsături care s-au dovedit a fi superputeri de supraviețuire într-o lume în colaps:
- Fortărețe subterane - Furnicile și-au construit viața sub pământ, unde solul le-a protejat de foc, căldură și schimbări climatice violente.
- Reziliența socială - Coloniile, spre deosebire de insectele solitare, răspândesc riscurile. În cazul în care muncitorii pier, reginele și puii pot menține în viață linia genealogică.
- Flexibilitate ecologică - Furnicile erau oportuniști alimentari, consumând semințe, nectar, insecte, chiar și ciuperci sau orice alte resurse rămase.
Spațiu ecologic vacant - Odată cu dispariția dinozaurilor și a altor animale dominante, ecosistemele s-au reorganizat. Furnicile au fost în măsură să exploateze noile oportunități.
Într-un fel, furnicile au repetat tot timpul pentru catastrofă.
Indicii fosile: O explozie de diversitate
Dovezile acestui salt evolutiv sunt scrise în piatră și în chihlimbar.
- Fosile din Cretacicul târziu dezvăluie o mână de furnici primitive, specializate.
- Depozite post-impact de la începutul Paleogenului arată o creștere uimitoare a diversității. Brusc, furnicile apar în multe forme, îndeplinind roluri ecologice multiple.
- Studii filogenetice confirmă modelul: majoritatea subfamiliilor de furnici moderne - Formicinae, Myrmicinae, Dolichoderinae - s-au radiat la scurt timp după impactul cu asteroidul.
A fost ca și cum extincția ar fi curățat scena, iar furnicile s-au grăbit să ocupe lumina reflectoarelor goale.
Plante + furnici = un parteneriat perfect
Povestea nu se încheie cu supraviețuirea. Recuperarea plantelor cu flori după devastarea provocată de asteroid a adăugat combustibil la focul evolutiv al furnicilor. Pe măsură ce angiospermele s-au răspândit pe întreaga planetă, furnicile s-au adaptat rapid la abundența lor, încheind parteneriate care dăinuie până în prezent:
- Dispersarea semințelor (myrmecochory), transportând semințe în subteran în schimbul unor recompense alimentare.
- Recoltarea nectarului, sorbind secreții zaharoase din flori și glande specializate.
- Îngrijirea mierii, protejând insectele sugătoare de sevă în schimbul excrețiilor lor dulci.
Marea idee
Extincția Cretacic-Paleogen nu a fost doar un eveniment de moarte în masă; a fost și un moment de reînnoire evolutivă. Deși a însemnat un dezastru pentru dinozauri, a creat o lume în care furnicile au putut înflori.
Înarmate cu cooperare socială, flexibilitate ecologică și talent pentru formarea de alianțe, furnicile au transformat adversitatea în oportunitate. Dintr-o minoritate împrăștiată în Cretacic, ele au devenit puternicii globali de astăzi în modelarea solurilor, gestionarea pădurilor și influențarea ecosistemelor la scară planetară.
Lectură suplimentară
- Moreau, C. S., & Bell, C. D. (2013). Testarea ipotezei diversității biologice tropicale muzeu versus leagăn: filogenia, diversificarea și evoluția arealului biogeografic ancestral al furnicilor. Evolution, 67(8), 2240-2257.
- Wilson, E. O., & Hölldobler, B. (2005). Creșterea furnicilor: o explicație filogenetică și ecologică. PNAS, 102(21), 7411-7414.
- Labandeira, C. C., & Sepkoski, J. J. (1993). Diversitatea insectelor în înregistrările fosile. Science, 261(5119), 310-315.
- Grimaldi, D., & Engel, M. S. (2005). Evoluția insectelor. Cambridge University Press.
Furnicile se diversifică apoi ca niciodată. Este o nebunie să ne imaginăm că speciile de furnici sunt atât de vechi!