Lasius fuliginosus, cunoscută sub numele de furnica jet, este ușor de recunoscut după exoscheletul său strălucitor, negru ca jetul. Lucrătoarele au un cap caracteristic în formă de inimă, cu lobi rotunjiți, completat de o crestătură proeminentă în partea din spate - o caracteristică cheie care le diferențiază de alți membri ai Lasius gen. Corpul lor prezintă o pubescență rară, alături de fire de păr erect împrăștiate pe suprafața dorsală. În schimb, picioarele și antenele prezintă o nuanță galben-maronie, iar mișcările lor sunt precise și rapide.

Lucrătoarele măsoară aproximativ 4-6 mm în lungime (0,16-0,24 inci), reginele fiind puțin mai mari, cu 6-6,5 mm (0,24-0,26 inci), în timp ce masculii sunt ceva mai mici, variind de la 4,5 la 5 mm (0,18-0,20 inci). De remarcat, Lasius fuliginosus este o specie monomorfă, ceea ce înseamnă că dimensiunile lucrătorilor sunt uniforme, fără prezența unor caste de soldați mai mari. Se numără printre cele mai mari specii din cadrul genului Lasius.

Un sfat de identificare interesant: gasterul (abdomenul) unei furnici bine hrănite poate părea umflat, deplasând plăcile segmentate și dezvăluind țesuturile conjunctive - ceea ce duce uneori la identificarea eronată ca fiind o specie diferită.

Furnica Jet prezintă sisteme sofisticate de apărare chimică. Atunci când sunt amenințate, lucrătoarele eliberează dendrolasin - o terpenă secretată din glandele mandibulare. În timp ce mirosul este blând pentru oameni, acesta acționează ca o alarmă olfactivă puternică pentru alte furnici, semnalând pericolul și chiar respingând speciile rivale datorită proprietăților sale toxice.

Lasius fuliginosus demonstrează comportamente competitive agresive. Acestea interferează activ cu coloniile de furnici vecine prin atacarea cuiburilor, furtul resurselor alimentare și răpirea puietului. Aceste strategii le sporesc dominația ecologică și s-au dovedit a suprima bogăția speciilor din vecinătatea lor.

De exemplu, în timp ce diverse specii de furnici, cum ar fi Lasius niger, Myrmica rubra, Camponotus, și Tetramorium coexistă adesea în apropierea Formica rufa colonii, prezența unei Lasius fuliginosus se corelează cu o reducere accentuată a diversității locale a furnicilor, ceea ce evidențiază rolul lor de ingineri ai ecosistemului, chiar dacă în detrimentul unei anumite biodiversități.

Interesant, gândacul Amphotis marginata, supranumit "tâlharul" din lumea furnicilor, a evoluat pentru a exploata Lasius fuliginosus. Acesta imită comportamentul trofallaxis pentru a solicita hrană de la furnicile care se întorc, evitând răspunsurile agresive prin aplatizare la sol atunci când este atacat.

Lasius fuliginosus caută hrană atât diurnă, cât și nocturnă, preferând condițiile calde. Principala lor sursă de hrană este roua de miere produsă de coloniile de afide pe care le îngrijesc pe copaci și arbuști. În această relație mutualistă, furnicile se ocupă de afide, eliminând indivizii bolnavi pentru a proteja resursele coloniei. Furnicile se întorc în mod repetat la aceleași colonii de afide, apărându-le cu înverșunare de concurenți.

Deși mandibulele lor sunt relativ slabe, furnicile jet caută insecte moarte sau imobilizate, cum ar fi coconi, țânțari și gândaci, completându-și dieta cu pradă bogată în proteine.

Furnicile Jet sunt renumite pentru construcția remarcabilă a cuiburilor în interiorul copacilor goi. Acestea construiesc cuiburi "din carton" cu pereți din hârtie, asemănătoare arhitecturii termitelor. Contrar credințelor anterioare, secrețiile glandei mandibulare nu sunt folosite la construirea cuiburilor; în schimb, furnicile folosesc un amestec de melasă, sevă și nectar, asemănător lipiciului, pentru a lega materialele.

Pereții cuibului sunt formați din particule de lemn și pământ combinate cu acest mortar zaharos, oferind un substrat ideal pentru ciupercile simbiotice. Ciuperca întărește structura cuibului, care poate găzdui până la 15 000 de lucrători.

Construcția cuiburilor este o sarcină foarte bine organizată: trei grupuri specializate de lucrători - constructorii, transportatorii de materiale și colectorii de miere - colaborează pentru a întreține casa coloniei. De obicei ascunse în copaci, cuiburile se dezvăluie prin intrări fie deasupra solului, în cavitățile copacilor, fie în apropierea unor camere subterane. Gunoaiele din jur, asemănătoare grămezilor de rumeguș uneori prinse în pânze de păianjen, oferă indicii despre prezența lor.

De asemenea, coloniile sunt adesea policalice, cuprinzând mai multe cuiburi interconectate cu mai multe regine. În timpul iernii, furnicile se retrag mai adânc sub pământ, creând camere izolate pentru a ierna în siguranță alături de puii lor.

Lasius fuliginosus reginele prezintă o strategie unică de reproducere. În loc să întemeieze cuiburi independent, ele invadează cuiburile existente ale altor Lasius specii-primarii Lasius umbratus, el însuși un parazit social al Lasius niger. Regina invadatoare o elimină pe regina rezidentă și manipulează lucrătoarele pentru a-i crește progeniturile. În timp, colonia inițială este complet înlocuită de furnicile Jet, o formă de hiperparazitism care reflectă interacțiuni evolutive complexe.

Furnica Jet (Lasius fuliginosus) exemplifică diversitatea și adaptabilitatea remarcabile ale furnicilor. În calitate de constructori, invadatori, crescători de afide și războinici chimici, furnicile își remodelează mediul și își depășesc rivalii cu o versatilitate impresionantă. Capacitatea lor de a manipula ecosistemele, de a construi cuiburi complexe și de a se angaja în parazitism social sofisticat subliniază importanța lor ecologică.

Această specie nu numai că pune în discuție noțiunile tradiționale privind comportamentul furnicilor, dar invită și la continuarea studiilor privind complexitatea interacțiunilor insectelor sociale și dinamica ecosistemelor.