experiment cu furnici
Vor mânca furnicile un măr? Înțelegerea comportamentului furnicilor cu ajutorul unui experiment cu mere
apr.
Cum se comportă trei specii diferite de furnici atunci când se confruntă cu un măr
Prezentat de canalul Youtube @antsdocumentary în colaborare cu Antstore Berlin
Furnicile sunt creaturi fascinante cu comportamente diverse, ceea ce le face un subiect ideal pentru observare și experimentare. În acest articol, vom analiza rezultatele unui experiment unic în care trei specii de furnici au interacționat cu o simplă felie de măr. Studiul a fost realizat de echipa Ants Documentary, cu sprijinul valoros al Antstore din Berlin, Germania.
Introducere în experiment
Experimentul a urmărit să observe modul în care trei specii distincte de furnici-Atta mexicana, Camponotus singularis, și Carebara diversa-reacționează atunci când li se prezintă un material cu mere. Ar putea trăsăturile și instinctele lor unice să determine abordări diferite ale acestei sarcini?
Configurația a inclus incinte individuale pentru fiecare specie, echipate cu medii controlate concepute pentru a imita habitatele lor naturale. Echipamentul timelapse de înaltă calitate a surprins interacțiunile lor pentru a ne oferi o privire mai atentă asupra comportamentelor lor fascinante.
Aici puteți găsi experimentul nostru în film:
Specia 1: Atta mexicana - Furnicile tăietoare de frunze
Atta mexicana, originară din Mexic și părți din sudul Statelor Unite, este renumită pentru abilitățile sale organizatorice excepționale. Cunoscute ca tăietori de frunze, aceste furnici cultivă ciuperci ca sursă principală de hrană.
Pentru a realiza acest lucru, Atta mexicana folosește o forță de muncă foarte specializată și cooperantă. Căutătorii se aventurează în căutarea vegetației proaspete, taie frunzele în bucăți manevrabile și le transportă înapoi la cuib. Aceste fragmente de frunze nu sunt consumate direct, ci servesc drept bază pentru fermele lor de ciuperci. În camerele complicate ale cuiburilor lor subterane, lucrătorii mestecă meticulos frunzele până la obținerea unei pulpe, creând un substrat adecvat pentru creșterea ciupercii simbiotice.
Observații:
Inițial nedumerit de măr, Atta mexicana furnicile s-au luptat cu pielea sa dură. Odată ce s-a făcut o mică incizie pentru a le ajuta, munca lor în echipă a devenit evidentă. În mișcarea lor metodică de rotație, muncitorii au decojit mărul strat cu strat. Au abordat sarcina cu precizie, asigurându-se că mărul rămâne stabil, lăsându-i baza intactă până la sfârșit.
Pe parcursul a două zile și jumătate, ele au consumat întregul măr, integrând chiar și tulpina în grădina lor de ciuperci. În special, mediul umed din formicarium sau îndepărtarea rapidă a straturilor de către furnici au împiedicat rumenirea mărului.
Principala concluzie:
The Atta mexicana și-au demonstrat adaptabilitatea și eficiența, demonstrându-și capacitatea de a refolosi instrumentele pentru sarcini care depășesc comportamentele lor tipice.
Specia 2: Camponotus singularis - Furnicile tâmplar
Camponotus singularis, o specie mare de furnici originară din regiunile tropicale, este cunoscută pentru mandibulele sale puternice și pentru obiceiurile sale alimentare oportuniste.
Aceste furnici au o abordare versatilă a căutării hranei, fiind capabile să se adapteze la diferite surse de hrană, în funcție de disponibilitate. Mandibulele lor robuste le permit să spargă materia vegetală dură, să acceseze nectarul sau să caute hrană bogată în proteine. Acest comportament alimentar oportunist le asigură supraviețuirea în medii diverse, în care resursele pot fluctua imprevizibil.
Dincolo de obiceiurile lor alimentare, Camponotus singularis prezintă un comportament social remarcabil în cadrul coloniilor sale. Membrii lucrează colectiv, având roluri specializate desemnate pentru colectarea hranei, apărarea cuibului și îngrijirea puilor. Capacitatea lor de a coopera le permite să prospere, chiar și în condiții dificile.
Observații:
Spre deosebire de tăietorii de frunze, Camponotus singularis au arătat un interes minim pentru măr. Câțiva indivizi au încercat să muște din el, dar majoritatea l-au ignorat complet. În schimb, ei și-au prioritizat activitățile obișnuite, cum ar fi mutarea resturilor și împărțirea mierii prin trofalaxie, deasupra feliei de măr.
Ipoteze:
Lipsa lor de interes ar putea fi atribuită la doi factori:
- Ei erau deja bine hrăniți și nu aveau nevoie de o sursă suplimentară de hrană.
- Este posibil ca aciditatea mărului să nu fi fost pe placul preferințelor lor gustative.
Principala concluzie:
The Camponotus singularis a evidențiat modul în care factorii de mediu și nevoile coloniei influențează alegerile alimentare.
Specia 3: Carebara diversa - Specialiștii în roiuri
Specia finală, Carebara diversaeste cunoscut pentru strategiile sale bazate pe roiuri și pentru polimorfismul dimensiunilor, care îi permit să abordeze sarcini complexe.
Această specie de furnici prezintă o diviziune extraordinară a muncii în cadrul coloniilor sale, valorificându-și polimorfismul mărimii într-un mod foarte eficient. Colonia cuprinde furnici de diferite mărimi, fiecare specializată pentru roluri specifice. Lucrătoarele mai mici se concentrează adesea pe sarcini delicate, cum ar fi îngrijirea puietului și întreținerea cuibului, în timp ce lucrătoarele mai mari, sau "majors", acționează ca apărători și ca grei în transportul resurselor. Această diversitate fizică asigură faptul că fiecare provocare este abordată cu cea mai potrivită metodă.
Observații:
Având în vedere dimensiunea lor mai mică, Carebara diversa au primit o felie mai mică de măr. Acestea au invadat-o agresiv, extrăgându-i sucul timp de mai multe zile. Spre deosebire de Atta mexicana, mărul s-a rumenit pe măsură ce lucrau, posibil din cauza ritmului lor mai lent și a metodei de extracție. Ei au extras sucul mai eficient atunci când mărul a fost așezat pe podea decât atunci când a fost pe o farfurie mică.
Interesant este faptul că furnicile au organizat sisteme de tuneluri sub măr pentru a avea acces mai eficient la sucul acestuia. După șapte zile, furnicile și-au pierdut interesul pentru măr, dar au manifestat o scurtă curiozitate atunci când li s-a oferit o felie de banană.
Principala concluzie:
The Carebara diversa au demonstrat abilități de rezolvare a problemelor prin comportamentul colectiv de roi, evidențiind ingeniozitatea lor.
Concluzii: Perspective asupra comportamentului furnicilor
Acest experiment a dezvăluit comportamentele și adaptările unice ale fiecărei specii:
- Atta mexicana au excelat în abordarea lor metodică și eficientă, adaptându-și abilitățile pentru a aborda mărul.
- Camponotus singularis au demonstrat comportamente alimentare selective, posibil influențate de factori de mediu sau dietetici.
- Carebara diversa a pus în evidență rezolvarea agresivă și inovatoare a problemelor, subliniind puterea de coordonare a roiurilor.
Prin acest experiment simplu, dar revelator, am obținut informații valoroase despre diversitatea și specializarea speciilor de furnici. Acesta evidențiază modul în care trăsăturile unice ale furnicilor le influențează interacțiunile cu mediul și resursele.
