Tetraponera rufonigraTetraponera rufonigra, cunoscută și sub numele de furnica bicoloră, este originară din sudul și sud-estul Asiei. Ele pot fi găsite din Indonezia până în India. Aceste furnici și-au creat o nișă unică atât în mediul natural, cât și în cel influențat de om.

Tetraponera rufonigra se cuibăresc de obicei în ramuri goale de copaci, în structuri de lemn sau chiar în bambus. Foarte adaptabile, ele preferă marginile însorite ale pădurilor și, ocazional, se instalează în grinzile de lemn ale caselor vechi.

Intrarea în cuibul lor este de obicei o gaură mică, prin care poate trece doar o furnică lucrătoare - o tactică de apărare împotriva intrușilor.

Aceste furnici de mărime medie au un aspect izbitor, cu capul negru, toracele roșu și abdomenul negru, ceea ce le conferă aspectul bicolor distinctiv. Agile și rapide, furnicile lucrătoare au o vedere excelentă, care le permite să reacționeze rapid la mișcări și chiar să sară dacă este necesar.

Coloniile sunt de obicei monogame, găzduind între 300 și 500 de indivizi, deși unele colonii mai mari pot ajunge până la 1 000 de furnici. Există rapoarte ocazionale despre colonii poligine cu mai multe regine. Regina poate trăi până la 15 ani, depunând neobosit ouă, pe care lucrătorii le transformă în pupe și, în cele din urmă, în furnici adulte. Interesant este că cercetătorii nu au stabilit încă de ce unele larve dezvoltă coconi, în timp ce altele rămân expuse.

Tetraponera rufonigra furnicile sunt cunoscute pentru agresivitatea lor, în special față de alte specii de furnici. Acestea vânează în mod activ insecte mici cu ajutorul înțepătorului lor, cu o înțepătură comparabilă cu cea a unei viespi. Insectele moarte constituie, de asemenea, o masă gustoasă, adeseori adusă înapoi la cuib printr-o impresionantă muncă de echipă.

De exemplu, aducerea unui picior de greiere în cuib poate deveni un efort colectiv, necesitând uneori soluții creative precum tăierea acestuia în bucăți mai mici pentru un transport mai ușor. Odată ce furnicile au terminat festinul, aruncă resturile în afara cuibului, păstrând curățenia în jurul lor. Chiar și bucățile aruncate pe solul pădurii sunt reexaminate pentru a se asigura că nu sunt irosiți nutrienți.

Dieta lor include proteine, sevă dulce de plante, nectar, miere de albine de la afide și alte substanțe zaharoase. De asemenea, ele întrețin relații simbiotice vitale. De exemplu, ele protejează copacii de salcâm eliminând paraziții și speriind mamiferele mari, în timp ce copacii le oferă adăpost și hrană. În mod similar, asocierea lor cu bacteriile Rhizobiales le ajută să absoarbă substanțe nutritive esențiale precum azotul.

Studiile științifice au evidențiat variații în trăsăturile fizice ale T. rufonigra, în special în secțiunea mediană și în talia îngustă. În plus, izolarea de colonie le crește nivelul de agresivitate în timp, probabil din cauza pierderii "identității" lor feromonale. Acest lucru duce la ostilitate chiar și față de propria specie - o adaptare comportamentală fascinantă, dar enigmatică.

Tetraponera rufonigra exemplifică viața complexă și complicată a furnicilor. De la obiceiurile lor unice de cuibărit până la tacticile agresive de vânătoare și relațiile simbiotice, aceste furnici continuă să intrige cercetătorii și pasionații de natură deopotrivă.